Pot sa recunosc ca nu sunt facut pentru ura. Dar sa nu iubesc nimic? Sa nu spun nimic? Sa nu cred in nimic? Nu exista, probabil, ceva mai greu de suportat, in afara durerii, decat repausul deplin, starea de obiect; nu m-as putea ridica, admitand ca as dori asta, la indiferenta celor cu desavarsire satui sa iubeasca, sa spuna, sa creada si sunt recunoscator tuturor cauzelor care m-au ferit.
În relaţii, indiferenţa nu se tratează cu indiferenţă. Te simţi puternic atunci când răneşti prin ignoranţă, te simţi împlinit când vezi cum o doare indiferenţa ta. Ce poţi să faci atunci când singura persoană de care îţi pasă cu adevărat s-a transformat într-o piatră? Nu a existat nimic cu adevărat? De la o relaţie plină de fericire, până la indiferenţă nu e cale lungă, o singură greşeală poate distruge totul. Rutina e de vină de cele mai multe ori. Însă nu trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă, prin ignoranţă. Dacă îţi pasă măcar puţin vei încerca să repari totul. Arată-i că îţi pasă, dar nu exagera. Dacă nu, mergi mai departe, viaţa îşi continuă drumul. Niciun om nu se schimbă de pe-o zi pe alta, mereu mai e o şansă.
